Sfântul Mucenic Veniamin diaconul din Persia

Diacon creștin din Persia sasanidă, Veniamin a fost eliberat din închisoare după intervenția unui sol roman, cu condiția să nu mai predice. A refuzat să tacă și, potrivit lui Teodoret, a fost omorât în vremea regelui Bahram al V-lea.

Gravură cu Sfântul Veniamin diaconul, datată 1636 și etichetată pentru 31 martie; reprezentare artistică târzie Jacques Callot, 1636; Metropolitan Museum of Art, 17.50.17-371(107) Sursa imaginii CC0 1.0

Frescă devoțională cu diaconul Veniamin din Persia; autorul și datarea nu sunt precizate în pagina Commons Autor necunoscut Sursa imaginii Domeniu public (PDM), conform paginii Commons

Imagine devoțională a lui Veniamin din Persia transmisă printr-o publicație germană despre sfinți; nu este portret contemporan Autor necunoscut Sursa imaginii Domeniu public, conform paginii Commons

Diacon în Persia sasanidă

Veniamin (Benjamin în sursele grecești și apusene) a fost diacon creștin în Persia, în prima jumătate a secolului al V-lea. Cea mai amplă relatare păstrată despre el este în Istoria bisericească a lui Teodoret din Cir, cartea a V-a, capitolul 38. Teodoret leagă pătimirea lui de conflictul început după ce episcopul Abdas a distrus un templu al focului și regele Yazdegerd I a pornit o acțiune împotriva bisericilor. Relatarea exprimă perspectiva unui istoric creștin și trebuie citită ca mărturie confesională, nu ca document neutru al curții sasanide.

Eliberat cu porunca de a nu mai predica

Potrivit lui Teodoret, Veniamin a fost ținut în închisoare doi ani. Un trimis roman aflat în Persia pentru alte negocieri a cerut eliberarea lui. Regele ar fi condiționat libertatea diaconului de promisiunea că nu va mai propovădui creștinismul magilor. Veniamin a refuzat să ascundă credința pe care o primise, iar trimisul a insistat totuși să fie eliberat. După un an, autoritățile au aflat că Veniamin predica din nou; el a fost arestat, refuzul de a renunța la credință a fost urmat de tortură și execuție.

Încadrarea cronologică și diferențele dintre calendare

Teodoret nu oferă o dată exactă pentru moartea lui Veniamin. Relatarea îl plasează după moartea lui Yazdegerd I și în timpul fiului său Bahram al V-lea, ceea ce situează evenimentele la începutul anilor 420; datele moderne propuse variază, adesea în jurul anului 422–424. Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 31 martie, iar OCA îl menționează în acea zi împreună cu episcopul Abdas și alți mucenici. Unele calendare ortodoxe îl pomenesc separat la 13 octombrie. Numele „Benjamin” nu trebuie confundat cu alți sfinți omonimi.

Izvoare, memorie și imagini

Teodoret este sursa narativă veche principală; Encyclopaedia Iranica îl citează printre autorii care păstrează amintirea persecuțiilor și avertizează că actele mucenicilor persani variază mult ca valoare istorică și compoziție literară. Galeria arată două reprezentări artistice ulterioare ale diaconului: o gravură de Jacques Callot din 1636, intitulată explicit pentru 31 martie, și imagini de cult atribuite lui Veniamin. Aceste reprezentări documentează cinstirea lui, nu aspectul fizic real al sfântului.