Soldatul care a refuzat jertfa idolilor

Victor a fost ostaș în vremea împăratului Marcus Aurelius (161–180). Când autoritățile au cerut soldaților să aducă jertfe zeilor, el a refuzat din credință. Sinaxarul OCA relatează că a fost supus la chinuri fără să cedeze și că rugăciunea sa a dus, potrivit tradiției, la convertirea unui vrăjitor și la vindecarea unor soldați orbi.

Mărturia Ștefanidei

Ștefanida, soția tânără a unuia dintre chinuitori, a văzut mărturisirea și minunile atribuite rugăciunii lui Victor și a mărturisit și ea că este creștină. Victor a fost decapitat, iar Ștefanida a primit moarte mucenicească prin legarea de doi palmieri îndoiți, care au fost apoi eliberați. Relatarea este tradiție hagiografică păstrată de sinaxare, nu proces-verbal roman contemporan.

Pomenire

Victor este pomenit la 11 noiembrie împreună cu Ștefanida, Mina și Vichentie. Miniatura din galeria comună îi cuprinde pe toți cei patru mucenici.