Vasili Bogoiavlenski și formarea sa Vasili Nikiforovici Bogoiavlenski s-a născut la 1 ianuarie 1848, într-o familie preoțească din gubernia Tambov. A studiat la seminarul din Tambov și apoi la Academia Teologică din Kiev. După hirotonirea ca preot în 1882, a rămas văduv în urma morții soției și copilului lor; apoi a intrat în monahism, primind numele Vladimir. Sursele biografice bisericești îl descriu ca predicator preocupat de educația creștină și formarea clerului.

O slujire episcopală în mai multe regiuni Hirotonit episcop în 1888, Vladimir a păstorit succesiv la Novgorod, Samara, în Georgia, la Moscova și la Sankt Petersburg, înainte de a fi numit mitropolit al Kievului în 1915. În Samara a sprijinit școlile parohiale și ajutorarea celor afectați de foamete și holeră. În Georgia a susținut misiunea și educația bisericească; la Moscova a promovat cateheza și a publicat texte pentru copii. Aceste activități sunt relatate în biografiile ecleziastice, iar amploarea lor nu este cuantificată în toate sursele independent.

Moartea la Lavra Pecerska În ianuarie 1918, în contextul luptelor pentru Kiev, oameni înarmați au intrat în Lavra Pecerska și l-au scos pe mitropolit din mănăstire. Relatarea Basilica spune că a fost împușcat și înjunghiat în apropierea lavrei, după ce s-a rugat și a cerut iertare pentru ucigași. Mitropolitul Vladimir a murit la 25 ianuarie 1918, dată pe care calendarul ortodox românesc o păstrează ca zi de pomenire. Ortodoxia rusă l-a canonizat în 1992 ca nou mucenic și ierarh.

Identificare și imagini Acest Vladimir este Vasili Bogoiavlenski, mitropolitul Kievului din 1915–1918, nu Sfântul Vladimir cel Mare, cneazul botezător al Rusiei. Fotografiile din galerie sunt portrete istorice ale mitropolitului din epoca sa; nu sunt icoane.