Sfânta Cuvioasă Xantipa | Binecuvântare • Ortodoxie • Rugăciune

Sfânta Cuvioasă Xantipa

Tradiția hagiografică o prezintă pe Xantipa, soția lui Probus, drept o creștină din Spania care a primit credința apostolică și a mărturisit-o în casa sa.

Miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin din secolele X–XI, cu Xantipa și Polixenia. Iluminatori bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea; manuscris păstrat la Biblioteca Apostolică Vaticană. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Imagine devoțională târzie a Polixeniei, sora pomenită împreună cu Xantipa; nu o reprezintă pe Xantipa. Ilustrator necunoscut; ediția Viețile sfinților din 1903–1911, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Xantipa în tradiția Bisericii

Sinaxarul românesc o pomenește pe Xantipa la 23 septembrie împreună cu sora ei, Polixenia. Potrivit vieții transmise de tradiția ortodoxă, cele două au trăit în Spania în vremea împăratului Claudiu (41–54), iar Xantipa era soția lui Probus, conducătorul provinciei. După ce a auzit propovăduirea apostolică, ea a primit credința creștină și l-a îndemnat și pe soțul ei să o cerceteze.

Ce putem afirma istoric

Povestirea despre surori aparține „Faptelor Xantipei și Polixenei”, o scriere creștină veche cu caracter apocrif. Cercetarea modernă datează forma cunoscută a textului mult mai târziu decât epoca în care este plasată acțiunea și consideră nesigură confirmarea independentă a personajelor. De aceea, relatarea despre Spania romană trebuie prezentată ca tradiție hagiografică, nu ca biografie confirmată de izvoare contemporane.

Cinstire și iconografie

Calendarul ortodox românesc le pomenește împreună pe 23 septembrie; în unele tradiții slave pomenirea apare la 24 septembrie. Miniatura din Menologhionul împăratului Vasile al II-lea, realizată în jurul anului 1000, este una dintre cele mai vechi reprezentări cunoscute ale celor două sfinte. Ea documentează istoria cinstirii lor, nu dovedește detaliile narative despre viața lor.