Viața de familie și pierderea soțului

Xenia Grigorievna Petrova a trăit în Petersburg în secolul al XVIII-lea. Sursele bisericești și cele locale o leagă de soțul ei, Andrei Petrov, cântăreț la curtea imperială, care a murit pe neașteptate. Biografiile populare dau uneori anii 1719–1803 sau 1731–1803, însă OCA precizează prudent că se cunosc puține despre familia și viața ei, iar datele exacte nu sunt pe deplin sigure. După moartea soțului, Xenia a renunțat la bunuri și a început să poarte hainele lui, spunând că Andrei era cel care murise, iar ea era „Andrei”.

Sărăcia voluntară și ajutorul dat locuitorilor

Tradiția spune că Xenia a rătăcit prin oraș în hainele soțului, a refuzat să păstreze averea și a acceptat ajutor doar în măsura în care îl putea împărți altora. Pentru unii contemporani comportamentul ei părea lipsit de rațiune; de aici vine numirea de „nebună pentru Hristos”, o formă ascetică de viață întâlnită și în alte tradiții ortodoxe. Relatările despre darul prorociei și minunile ei provin în principal din memoria orală și din scrieri devoționale alcătuite ulterior, nu din dosare administrative complete.

Capela Smolensk și cinstirea populară

O povestire cunoscută afirmă că Xenia ar fi ajutat noaptea, în taină, la construirea bisericii din cimitirul Smolensk, ducând cărămizi pe schelă. Mormântul ei din cimitir a devenit loc de pelerinaj, iar capela ridicată deasupra mormântului este astăzi un reper al orașului. Studiul etnografic al lui Kormina și Shtyrkov documentează practicile pelerinilor și cererile lăsate la capelă, arătând cum memoria sfintei continuă să fie trăită în Petersburgul modern.

Proslăvirea și pomenirea

Xenia a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988, iar pomenirea ei este ținută la 24 ianuarie în calendarul ortodox pe stil vechi. Această dată corespunde zilei de 6 februarie în calendarul civil actual pentru comunitățile care urmează calendarul iulian. Galeria prezintă două icoane și o fotografie a capelei: fotografiile icoanelor sunt reprezentări devoționale, iar capela este locul legat de tradiția pelerinajului, nu o imagine a sfântului în timpul vieții.