O familie înstărită din Constantinopol

Sinaxarul ortodox îi prezintă pe Xenofont și Maria ca părinți cu avere și poziție socială, dar cu o viață simplă și milostivă. Au avut doi fii, Arcadie și Ioan, cărora le-au oferit o educație aleasă și i-au trimis la Beirut pentru studii. Biserica îi pomenește împreună pe cei patru. Povestea este păstrată în tradiția hagiografică; nu avem mărturii independente care să confirme fiecare episod sau să fixeze cu precizie anii familiei.

Naufragiul și alegerea vieții monahale

Potrivit relatării OCA, corabia celor doi tineri s-a scufundat, iar valurile i-au dus pe țărmuri diferite. Crezându-se pierduți unul pentru celălalt și pentru familia lor, Arcadie și Ioan s-au retras în mănăstiri din Țara Sfântă. Părinții au rămas multă vreme fără vești și au presupus că fiii lor au murit. Xenofont și-a încurajat soția să nădăjduiască în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Această narațiune pune în centru despărțirea familiei, credința și alegerea ascetică a fiilor.

Reîntâlnirea la Ierusalim și viața ascetică

După câțiva ani, Xenofont și Maria au pornit în pelerinaj la Locurile Sfinte. La Ierusalim și-au întâlnit fiii în mănăstiri diferite și au mulțumit pentru regăsirea lor. Părinții au ales la rândul lor să intre în viața monahală, fiecare într-o mănăstire separată. Arcadie și Ioan s-au retras mai târziu în pustie, iar tradiția le atribuie daruri de discernământ și vindecare. Imaginile sunt reprezentări ulterioare: miniatura bizantină de circa 985 arată familia împreună, iar gravurile rusești de la începutul secolului al XX-lea îi reprezintă separat.

Pomenirea celor patru

Biserica Ortodoxă îi pomenește la 26 ianuarie, cu un tropar și un condac care laudă viața comună de rugăciune și milostenia familiei. Povestea lor a devenit un model devoțional de familie creștină: părinții nu își constrâng fiii, iar întreaga familie ajunge să aleagă viața ascetică. Galeria permite compararea unei miniaturi bizantine medievale cu imagini devoționale de epocă modernă.