Fiul lui Carion și monah în Sketis Zaharia este pomenit în tradiția monahală egipteană ca fiul avvei Carion. Relatările spun că tatăl său a părăsit familia pentru viața ascetică, iar Zaharia i s-a alăturat mai târziu în Sketis, în împrejurări de foamete. Când frații au început să cârtească din pricina prezenței băiatului în obște, tatăl și fiul au plecat. Aceste episoade sunt transmise în apoftegme, texte scurte de învățătură monahală, nu în documente biografice contemporane.

Învățături și discernământ Colecția alfabetică a Patericului păstrează mai multe cuvinte atribuite lui Zaharia. Întrebat ce înseamnă să fii monah, răspunde că monah este cel care se silește în toate. O altă apoftegmă îl arată călcându-și acoperământul și spunând că omul trebuie să fie zdrobit pentru a deveni monah. Textele îl prezintă și în legătură cu avva Moise, avva Pimen și avva Isidor; experiența sa duhovnicească este recunoscută de bătrâni, dar ei îl cheamă totodată la smerenie și ascultare.

Moartea și pomenirea Despre sfârșitul lui, apoftegma transmisă de avva Pimen spune că, pe când Zaharia era aproape de moarte, avva Moise l-a îndemnat să păstreze tăcerea. Avva Isidor a privit spre cer și a spus că porțile Împărăției s-au deschis pentru el. Sinaxarele îl plasează în veacul al IV-lea, însă datarea exactă și cronologia vieții nu pot fi reconstruite din aceste scurte relatări. La 24 martie, calendarul românesc îl pomenește pe Zaharia din Egipt separat de Zaharia Postitorul de la Lavra Peșterilor.

O precizare despre nume și imagini OCA semnalează că forma din Mineiul tipărit, „părintele nostru monah Zaharia”, a fost confundată uneori cu un alt monah numit Zaharia. În galeria de mai jos sunt fotografii ale unor mănăstiri actuale din Wadi al-Natrun, vechea regiune a Sketisului; ele oferă context geografic și nu reprezintă locuințele exacte ale lui Zaharia și nici portrete ale lui.