Sfântul Zaharia, patriarhul Ierusalimului

Patriarh al Ierusalimului în vremea cuceririi persane din 614, Zaharia a fost luat în captivitate împreună cu numeroși creștini.

Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim — Reper al Ierusalimului creștin; nu este o imagine din secolul al VII-lea. Wikimedia Commons contributors Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului

Panoramă a Ierusalimului — Vedere contemporană a orașului în care Zaharia a slujit ca patriarh. Shlomit Wolf Sursa imaginii CC BY 3.0

Patriarh în timpul războiului bizantino-persan

Zaharia era patriarh al Ierusalimului la începutul secolului al VII-lea. În 614, armata persană a cucerit cetatea, a luat prizonieri mulți locuitori creștini și a dus în Persia Sfânta Cruce, potrivit cronicilor și tradiției bisericești. Zaharia s-a numărat printre cei capturați. Evenimentul este plasat în contextul războiului dintre Imperiul Bizantin și Imperiul Sasanid.

Întoarcerea captivilor și tradițiile despre Cruce

După încheierea războiului, în 628, o parte dintre captivi s-au întors în Palestina, iar împăratul Heraclie a readus Crucea la Ierusalim. OCA relatează că Zaharia a revenit împreună cu supraviețuitorii; izvoarele și sinaxarele nu sunt uniforme în detaliul dacă a reluat efectiv scaunul patriarhal. A murit în jurul anului 633. Păstrăm această diferență, fiindcă sursele biografice nu concordă în toate amănuntele.

Pomenire și imagini

Calendarul românesc îl pomenește la 21 februarie. Galeria folosește imagini ale Ierusalimului și ale Bisericii Sfântului Mormânt ca repere ale locurilor legate de slujirea sa. Nu a fost găsită o reprezentare sigură a patriarhului; mormântul din Valea lui Iosafat numit al profetului Zaharia aparține unei alte tradiții și nu este prezentat aici ca mormânt al sfântului.