Nevoința în Peșterile de departe Zaharia a trăit ca monah în Peșterile de departe ale Lavrei Peșterilor din Kiev, în secolele al XIII-lea–al XIV-lea. Sursele liturgice nu îi păstrează numele de familie, anul nașterii sau episoade detaliate din copilărie; informația biografică sigur transmisă este legată de locul nevoinței și de asceza sa.

Postul și reputația duhovnicească Doxologia și OCA spun că Zaharia nu mânca hrană fiartă sau coaptă, ci doar puține verdețuri, o dată pe zi, după apusul soarelui. Tradiția îi atribuie și darul de a alunga duhurile rele prin simpla rostire a numelui său, precum și vedenii îngerești. Acestea sunt mărturii hagiografice și trebuie citite ca expresie a cinstirii sale, nu ca înregistrări medicale sau cronici contemporane.

Pomenirea și reprezentările Calendarul românesc îl pomenește la 24 martie, în aceeași zi cu Zaharia din Egipt și cu Artemon al Seleuciei. Cei doi Zaharia sunt persoane diferite: unul este ascet egiptean din veacul al IV-lea, iar celălalt postitor al Lavrei Peșterilor din secolele XIII–XIV. Galeria folosește o icoană identificată de Commons cu Zaharia Postitorul și două fotografii ale Lavrei și ale Peșterilor de departe; fotografiile sunt repere ale locului, nu imagini din vremea sfântului.