Viața de mănăstire și mutarea la Iordan
Sinaxarul OCA spune că Zosima s-a născut spre sfârșitul secolului al V-lea și a trăit într-o mănăstire de lângă Iordan. În versiunea mai amplă a Vieții Mariei Egipteanca, atribuită tradițional lui Sofronie al Ierusalimului, Zosima intră în viața monahală din copilărie și petrece zeci de ani într-o mănăstire palestiniană. La vârsta de cincizeci și trei de ani, gândul că ar fi ajuns la desăvârșire îl tulbură; un înger îl trimite la o comunitate monahală de lângă Iordan, unde călugării păstrau obiceiul de a petrece Postul Mare în pustie.
Această istorisire trebuie înțeleasă ca text hagiografic, nu ca registru contemporan al faptelor. Viața Mariei Egipteanca este cea mai bogată sursă pentru Zosima și urmărește în primul rând convertirea, asceza și sfințenia Mariei, prezentându-l pe monah drept martor și slujitor al întâlnirii lor.
Întâlnirea cu Maria Egipteanca
În timpul postului, Zosima a întâlnit în pustie o femeie ascetă pe care textul o identifică drept Maria Egipteanca. Ea i-a povestit viața și i-a cerut să revină în anul următor pe malul Iordanului pentru a-i aduce Sfânta Împărtășanie. Zosima s-a întors cu Sfintele Daruri, iar Maria a trecut în chip minunat râul pentru a se împărtăși. Un an mai târziu, el a găsit-o moartă și, potrivit textului, a îngropat-o cu ajutorul unui leu. După întoarcerea la mănăstire, a povestit fraților cele petrecute. OCA spune că a trăit aproximativ o sută de ani și a murit în jurul lui 560, dar același rezumat îl datează la naștere spre sfârșitul secolului al V-lea; reperele sunt aproximative și nu se potrivesc exact între ele.
OCA rezumă nucleul acestei tradiții: Zosima a întâlnit-o pe Maria, a împărtășit-o și apoi a îngropat-o. Narațiunea completă dezvoltă episodul ca dialog între doi asceți și pune accentul pe smerenie: Zosima, deși monah încercat, primește de la Maria o lecție despre pocăință și despre faptul că nevoința nu trebuie să nască încrederea în propria desăvârșire.
Pomenirea și transmiterea relatării
Biserica îl pomenește pe 4 aprilie, în ziua în care calendarul proiectului îi asociază pe Iosif Imnograful și Gheorghe de Maleon. Viața Mariei Egipteanca este atribuită tradițional lui Sofronie, patriarh al Ierusalimului în secolul al VII-lea, dar cercetarea modernă discută atât atribuirea, cât și istoria formării textului. De aceea, detaliile despre apariții, trecerea râului și leul care ajută la îngropare sunt prezentate aici ca elemente ale narațiunii hagiografice, nu ca informații confirmate de documente administrative contemporane.
Surse și imagini
Profilul confruntă rezumatul sinaxarial OCA cu textul integral al Vieții atribuite lui Sofronie și notează caracterul hagiografic al acestei mărturii. Cele trei imagini sunt reprezentări artistice ale lui Zosima împreună cu Maria Egipteanca, inclusiv o miniatură din Psaltirea de la Kiev din 1397; ele ilustrează tradiția despre întâlnirea lor, nu sunt portrete contemporane.