Luni s-au împlinit opt ani de când părintele Nicolae Bordașiu a trecut la Domnul.
Fost deținut politic, membru al mișcării duhovnicești „Rugul Aprins” și slujitor al Bisericii „Sfântul Silvestru” din București, viața sa a fost marcată de mărturisirea credinței în timpul comunismului și o îndelungată activitate pastorală și didactică.
S-a născut în data de 22 mai 1924, în localitatea Săbolciu, județul Bihor, într-o familie credincioasă. atăl său, Gheorghe Bordașiu, a fost învățător și ulterior preot, iar mama sa, Maria, era înrudită cu Mitropolitul Vasile Mangra, ultimul mitropolit al Transilvaniei din epoca dualismului Austro-Ungar.
După absolvirea studiilor liceale, în 1943 a început cursurile Facultății de Teologie din București, pe care le-a încheiat patru ani mai târziu. În paralel, a urmat și studii de Farmacie. Printre profesorii săi s-au numărat Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Gala Galaction dar și alții.
În anii studenției a frecventat întâlnirile grupului „Rugul Aprins”, organizate la Mănăstirea Antim din Capitală, cunoscându-i pe părintele Daniil Sandu Tudor și monahul rus Ioan Kulâghin.
Închis de autoritățile comuniste
Tot în perioada în care era student, împreună cu Roman Braga și Gheorghe Domășneanu, a pus bazele Asociației Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS).
Activitatea ATOS a atras atenția autorităților comuniste. Acuzat de „uneltire contra ordinii sociale”, a părăsit Capitala în mai 1948 și s-a refugiat în mai multe sate din Bihor, unde a rămas ascuns până în 1955.
În data de 15 februarie 1949 a fost condamnat în lipsă la 20 de ani de închisoare. A fost arestat la 15 iulie 1955, iar trei zile mai târziu a primit o nouă condamnare, de zece ani.
A trecut prin închisorile din Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, fiind eliberat în 20 iunie 1964, în urma amnistiei generale a deținuților politici. Aproape nouă ani de detenție nu i-au întrerupt parcursul duhovnicesc, rugăciunea rămânând un reper esențial al vieții sale.
După eliberare, a lucrat o perioadă ca muncitor, apoi ca tehnician la Institutul „Cantacuzino” din București, între 1964 și 1969.
Activitatea didactică și slujirea preoțească
În 16 ianuarie 1966 s-a căsătorit cu Rodica-Gabriela. Câțiva ani mai târziu, cu sprijinul Patriarhului Justinian, a fost numit profesor la Școala de Cântăreți Bisericești și la Seminarul Teologic Ortodox din București. Trei ani mai târziu a fost hirotonit preot.
A urmat studii doctorale la București, sub îndrumarea Sfântului Dumitru Stăniloae, iar între 1973 și 1975 și-a continuat pregătirea la Paris, la Institutul Catolic și la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint-Serge”.
Revenit în țară, a continuat să predea la Seminarul Teologic până în 1981, când a fost numit la Biserica „Sfântul Silvestru” din București, unde a slujit mai bine de 37 de ani. După trecerea la Domnul a părintelui Constantin Galeriu, în 2003, a preluat și responsabilitatea de paroh al comunității, pe care a îndeplinit-o până în 2010.
După 1990 s-a numărat printre primii profesori implicați în reintroducerea religiei în școală. Împreună cu părintele Constantin Galeriu au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obţine, pentru biserica cu același hram din București, sfintele moaşte ale Sfântului Silvestru.
Părintele Nicolae Bordașiu a trecut la cele veșnice în ziua de 9 noiembrie 2018.
Foto credit: Ziarul Lumina