Viețile sfinților din calendarul ortodox

13 septembrie 2026

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

Ioan de la Prislop este un sihastru transilvănean cinstit pentru viața de rugăciune și nevoință. Tradiția îl leagă de Mănăstirea Prislop, de chilia săpată în stâncă lângă pârâul Slivuț și de un sfârșit neașteptat în munte.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Gordian din Tomis

Gordian este cinstit de tradiția românească între martirii creștini ai Dobrogei antice.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Ilie din Dobrogea

Ilie (Elias/Helia în surse grecești și latine) este pomenit între mucenicii Dobrogei din veacul al IV-lea.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Lucian din Tomis

Lucian este pomenit între mucenicii din Dobrogea, ale căror nume au fost păstrate în calendar și în iconografia bizantină.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Macrobie din Tomis

Macrobie este unul dintre cei șase mucenici pomeniți în tradiția românească împreună cu Gordian și alți martiri din Dobrogea.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Valerian din Tomis

Valerian este unul dintre mucenicii dobrogeni pomeniți în calendarul românesc la 13 septembrie.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Valerian din Trapezunt

Valerian este pomenit împreună cu Evghenie, Achila și Candid, ca unul dintre mucenicii din Trapezunt ai perioadei persecuțiilor imperiale.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Valerian, pomenit la 1 iunie

Valerian este pomenit la 1 iunie în calendarul românesc și în relatarea despre mucenicii judecați împreună cu Sfântul Iustin la Roma.

13 septembrie 2026

Sfântul Mucenic Zotic din Tomis

Zotic este unul dintre cei șase mucenici dobrogeni reprezentați împreună în Menologionul lui Vasile al II-lea.

13 septembrie 2026

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei

Ciprian al Cartaginei a fost un episcop și autor creștin nord-african al secolului al III-lea. Convertit la maturitate, a căutat să țină unită comunitatea în timpul persecuțiilor și al epidemiilor, iar în 258 a fost executat pentru că a refuzat să jertfească zeilor.

13 septembrie 2026

Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul

Corneliu, centurion roman din Cezareea, este primul dintre păgâni primit în Biserică prin botez, potrivit Faptelor Apostolilor. Întâlnirea sa cu Petru arată deschiderea creștinismului către neamuri; tradiția ulterioară îl cinstește și ca episcop și mucenic.

13 septembrie 2026

Sfinții Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian

Șase mucenici pomeniți în calendarul românesc la 13 septembrie sunt legați de Tomis și de persecuția din timpul lui Liciniu. Relatările nu sunt uniforme în privința numelor și a felului în care au murit, iar această fișă explică diferențele fără a le transforma în certitudini istorice.

14 septembrie 2026

Înălțarea Sfintei Cruci

Praznicul de la 14 septembrie reunește memoria arătării și înălțării Crucii la Ierusalim, cinstirea Crucii ca semn al Patimilor și Învierii lui Hristos și tradiția întoarcerii ei după războiul bizantino-persan. Fișa distinge între reperele istorice și narațiunile transmise de tradiția bisericească.

15 septembrie 2026

Cuviosul Visarion cel Mare, pustnicul Egiptului

Părinte al pustiei din secolele IV–V, Visarion este cunoscut mai ales prin scurtele cuvinte și întâmplări păstrate în Apoftegmele Părinților pustiei.

15 septembrie 2026

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului

Iosif cel Nou a trecut de la viața monahală din Ohrida și de la nevoința athonită la slujirea mitropolitană din Timișoara. Este cinstit în Banat ca păstor milostiv și, printr-o tradiție locală puternică, drept ocrotitor al pompierilor.

15 septembrie 2026

Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei

Visarion al Larisei este cinstit în Tesalia ca ierarh milostiv, ctitor și organizator de lucrări pentru comunitate. Tradiția îl leagă de Mănăstirea Dousikou și de podul istoric de la Pyli; sursele liturgice diferă cu un an asupra datei morții sale.

15 septembrie 2026

Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul

Nichita a propovăduit creștinismul între goți, la nordul Dunării, și a murit în timpul persecuțiilor din vremea lui Atanaric. Relatările despre botezul său, chinurile în foc și mutarea moaștelor sunt păstrate în sinaxare, iar detaliile geografice și biografice diferă între tradiții.

16 septembrie 2026

Sfânta Muceniță Ludmila, cneaghina Cehiei

Ludmila, cneaghină a Boemiei și bunica Sfântului Venceslav, a sprijinit răspândirea creștinismului în ținuturile cehe. A fost ucisă la Tetín în 921; povestirile despre ultimele clipe provin din vieți hagiografice redactate ulterior.

16 septembrie 2026

Sfânta Muceniță Meletina din Marcianopolis

Meletina este pomenită la 16 septembrie. Sinaxarul o plasează în Marcianopolisul Traciei, sub împăratul Antonin Pius, și păstrează povestea convertirii unor apropiați ai guvernatorului și a martiriului ei; detaliile sunt transmise hagiografic.

16 septembrie 2026

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim

Sofian Boghiu, monah basarabean, pictor de icoane și duhovnic al Mănăstirii Antim, a trecut prin detenția comunistă fără să-și întrerupă slujirea. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 2024, iar pomenirea lui se face la 16 septembrie.

17 septembrie 2026

Sfânta Cuvioasă Sofia din Ainos, mama orfanilor

Sofia din Ainos, văduvă și mamă care și-a pierdut soțul și copiii, și-a dedicat viața ajutorării văduvelor și orfanilor. Sinaxarul spune că a crescut o sută de copii și o pomenește la 4 iunie.

17 septembrie 2026

Sfânta Muceniță Elpis (Nădejdea)

Elpis, al cărei nume înseamnă Nădejde, este fiica mijlocie a Sfintei Sofia. Tradiția ortodoxă o prezintă ca pe o copilă de zece ani care a urmat mărturisirea surorii sale Pistis în fața autorităților romane.

17 septembrie 2026

Sfânta Muceniță Pistis (Credința)

Pistis, numită Credința în română, este cea mai mare dintre fiicele Sfintei Sofia. Sinaxarul o amintește ca pe o copilă de doisprezece ani care, în povestirea despre Roma lui Hadrian, a mărturisit credința fără să se lepede de Hristos.

17 septembrie 2026

Sfânta Muceniță Sofia, mama Credinței, Nădejdii și Dragostei

Sofia este cinstită împreună cu fiicele sale Pistis, Elpis și Agapis, ale căror nume grecești înseamnă Credință, Nădejde și Dragoste. Sinaxarul povestește că ele au mărturisit credința la Roma în vremea lui Hadrian; detaliile pătimirii sunt transmise printr-o tradiție hagiografică veche.